WORLD BLOG STORIES

World blog Stories este o idee (nu stiu daca e originala sau nu) in care vreu sa costruiesc o poveste cu ajutorul vostru. Feicare dintre voi este important, fiecare comentariu duce poveste mai departe.
E un joc simplu la care vreu să participaţi si voi cei care citesc. De fapt, cititorii sunt cei mai importanţi în acest joc.Fară voi povestea nu merge mai departe.

Acum înarmaţi cu inspiraţie va rog fiţi parte din poveste pe WORLD BLOG STORIES

www.worldblogstories.blogspot.com

Un pic de muzica buna

Îi mulţumesc lui Misu pentru că mi-a aratat această cântareaţă. O voce superbă.
Enjoy.

CRIZA ECONOMICĂ

Asa de uichend

Nici prea hard nici prea soft... cat trebuie

SUNT EU MEFISTO....

Ieri printr-o conjunctură ne-fericită am ajuns la Cupa Presei la Vrajitorie. Habar nu aveam ce e de facut, cu cine sa vorbesc, venisem obosit după o zi de muncă să fac un scurt reportaj şi să plec. Nu am scapat a trebuit să particip la cupa presei.

Am avut noroc ca era un stand cu produse de machiaj si că azi de dimnieaţă am avut inspiraţia să imi iau o camasă neagra. Faţă în faţă cu oglinda am inceput să improvizonez un machiaj cat mai spooky. Fond de ten deschis, fard de ploape inchis pe la ochi şi cu rujul urme de sînge pe la gură.. si gata.... muHA HA!!!

Hello is me the DEVIL!!!

De aici a început distracţia. Adrian Posteucă a fost mîncat!!... EU sunt Mefisto.... Mefisto sau mai bine zis DRACUL...
Şi cum sub o asemena teroare juriul nu a putut sa acorde premiul alcuiva...



Aşa că EU ... Adrian Posteucă sunt cel mai mare Vrăjitor din presă ...MuHA..HA!!!

James Blunt in Bucuresti

Celebrul cantaret britanic James Blunt va sustine un concert la Bucuresti, sambata, 21 februarie 2009, incepand cu ora 21:00, informeaza promoterul evenimentului, Blue Music.
Concertul de la Bucuresti face parte din turneul mondial de promovare a celui mai recent album al artistului, intitulat "All the Lost Souls". Turneul a debutat in Marea Britanie pe 9 ianuarie si numara pana in prezent peste 140 de concerte, sustinute in Europa, SUA, Asia, Australia si Africa de Sud. Inainte de a imbratisa cariera muzicala, Blunt a fost ofiter intr-o divizie a armatei britanice, Life Guards, lucrand in cadrul NATO in conflictul din Kosovo (1999). Inainte de a se duce in Kosovo, a lucrat in cadrul "Médecins sans Frontières", un grup de ajutor umanitar cunocut mai mult pentru lucrul in zone de conflict.

STING IN CONCERT LA BUCURESTI!

Sting, unul dintre cei mai apreciati artisti ai tuturor timpurilor, va ajunge anul viitor in Romania,
pentru a sustine un concertextraordinar pe10 februarie, la Sala Palatului din Bucuresti.

Spectacolul este inclus in turneul de promovare a celui mai recent proiect al artistului, “Songs from the Labyrinth”

De-a lungul impresionantei cariere muzicale ca artist solo si lider al legendarei trupe rock
The Police, Sting a vandut aproape 100 milioane de albume si a fost distins cu nu mai putin de saisprezece premii Grammy!

Printre hiturile sale celebre, fredonate de milioane de fani din intreaga lume, se numara
“Englishman in New York”, “Fragile”, “Shape of my heart”, “Roxanne”, “Desert Rose”,
“Mad about you” si “If I ever lose my faith in you".

Informatie via Emagic

Trilogia scurta a lui Cobileanski

titlu: Când se stinge lumina



titlu: Saşa, Grişa & Ion




Titlu: (PLICTIS) si INSPIRATIE / INSPIRATION

Wepon of Choice

A sau B... atat de simplu si totusi la fel de greu ca o respiratie. Simplu pentru oricine greu pentru toti. O teorie a probabilitatii pe care nu ai cum sa o cunosti. Totul in viata e o alegere intre A si B... fara sa stii ce se ascunde in spatele usilor...cu o consitnta pe post de prezentator stupid ce iti infige bete in roate.. facandu-te sa te gandesti "Si daca nu e mai bine cealalta..." si viata pe post de public... ce aplauda si rade la fiecare miscare.

Viata e facuta dintr-o serie de alegeri, dintr-o serie de jokuri televizate cu premii si deziluzii in spatele usilor inchise.

Cred ca "Batranului Barbos" ii plac jocurile... se distreaza de minune mancand floricele si pariind cu apostolii pe deciziile noastre. A su B nici el nu stie si el se bucura , mira, intristeaza cu noi.

A su B...Wepon of Choice o alegere ce iti va schimba viata.. si daca tot o faci nu trage cu ochiul la ce nu ai ales... priveste inainte si nu regreta ceea ce ai facut ci ceea ce nu ai facut.

intodeauna exista o solutie... mimic nu e scris, predestinat fatidic.. pentru ca " Barbosului" ii plac jocurile... asa ca alege pentru tine nu pentru altii... ca ei doar se uita si aplauda.

-BATRANE!!!.... MA URMARESTI?.. ITI PLACE EMSIUNEA CONCURS IN CARE EU EVOLUEZ?.... CE CREZI CA MA SA ALEG...? ....A? SAU B?

-CE ZICI? A? SAU B?... CUM STAM LA PARIURI?.. ZICI B?...

-IAR EU ALEG...................................................................................................................

.......................................................................................................................PUBLICITATE

enjoy >

Festival de teatru ALTERNATIV

14 - 31 august :: ora 21.30 :: Terasa Motoare / Laptaria Enache :: editie pilot "OFFOFFOFF"

Independent nu inseamna neaparat replica la institutionalizat dar inseamna in mod cert liber, necenzurat, necesar! Nu poti sa inchizi ochii si sa ignori publicul oferindu-i spectacole somnifer, defazate si gratuite. Din 14 in 31 august va invitam la o cura de teatru altfel, de calitate, spectacole care sa va ramana in suflet si in minte si despre care sa vorbiti mai departe... Echipa Undercloud

14 - 31 august :: ora 21.30 :: Terasa Motoare / Laptaria Enache :: editie pilot "OFFOFFOFF"

Independent nu inseamna neaparat replica la institutionalizat dar inseamna in mod cert liber, necenzurat, necesar! Nu poti sa inchizi ochii si sa ignori publicul oferindu-i spectacole somnifer, defazate si gratuite. Din 14 in 31 august va invitam la o cura de teatru altfel, de calitate, spectacole care sa va ramana in suflet si in minte si despre care sa vorbiti mai departe... Echipa Undercloud

Informatii si rezervari la 0727.100.856

PROGRAM

14 - SAKA , spectacol Senzor
15 - SI CAII SE IMPUSCA, NU-I ASA? - regia Chris Simion - Teatrul Undercloud de la Motoare.
16 - IUBIRE CONFORT 2 - regia Florin Zamfirescu. director de proiect: Horatiu Malaele - producator: Compania de Teatru D' AYA.
17 - STA SA PLOUA - regia: Lia Bugnar - Teatrul Luni de la Green Hours.
18 - ROMEO SI JULIETA - regia Ioan Carmazan - Fundatia Charta.
19 - NETOTU' - regia Cristian Juncu , Teatru ' 74
20 - HELL - regia Chris Simion - Teatrul Undercloud de la Motoare.
21 - UN CUPLU CIUDAT- regia Doina Antohi, La Scena
22 - DRAGOSTEA DUREAZA 3 ANI, regia Chris Simion, Teatrul Undercloud de la Motoare
23 - G.O.D., regia Marcel Top - Teatrul Luni de la Green Hours.
24 - IARTA-MA! AJUTA-MA... (continuare la DRAGOSTEA DUREAZA 3 ANI) - regia Chris Simion - Teatrul Undercloud de la Motoare..
25 - NEAPARAT CARAGIALE - regia Mihaela Radescu - Teatrul Luni de la Green Hours.
26 - L-V: 8-16 - regia Ioana Paun - Teatrul Luni de la Green Hours.
27 - DEDALUS LOUNGE - regia Vera Ion - Teatrul Luni de la Green Hours.
28 - DEFORMATII, regia Marcel Top - Teatrul
Luni de la Green Hours.
29 - ZDRENTE, regia David Swartz - Teatrul Luni de la Green Hours si MONGED - regia Vera Ion - La Scena.
30 - CALATORIA - coregrafia Ioana Marchidan. Regia : Chris Simion. Video: Andrei Tugulea - Compania de Teatru D' AYA.
31 - SUNT UN ORB - recital extraordinar Horatiu Malaele.

CITAT >>>

“Degeaba a pornit dadaismul din România şi degeaba teatrul avangardist al lui Eugen Ionescu, degeaba sinteza lui Brâncuşi, România este conservatoare, leneşă şi sperietoare la nou”
Dan Perjovschi

Aşa e Romania... aş mai adauga... nesimţită, indolentă, murdară...

my Hate LIST

1.urzicile
2.numele: irinel,marcel, matilda
3.fete grase ce poarta bluze scurte
4.manelele
5.limba rusa
6.telefoanele cu calapeta
7.ploverele de lana
8.culoarea siclam
9.nucile
10.mirosul de transpiratie
11.mileurile
12.carpetele cu "Rapirea din Serai"
13.frigul
14.majoritatea filmelor frantuzesti
15.tacamurile din plastic
16.aspicul(piftia)
17.telenovelele
18. trezitul de dimineata
19.tricourile de plastic
20.embleme Dolce&Gabana,Dior,etc
21.etc
si multe alte lucruri care nu imi vin acum in cap. asa ca nu trage-ti concluzii pripite...lista continua...

Cum arata Bucurestiul prin ochii unui strain

Spying on Bucharest’s Cool Underground

Young revelers enjoy a drink at La Motoare, the open-air bar atop Romania’s National Theater. See the Slide Show »

About three years ago, Bucharest experienced a revolution that was entirely ignored by the international community. Granted, the coup was not as dramatic as Romania’s 1989 revolution, in which Nicolae Ceausescu, the Communist dictator who had brutally mismanaged this Black Sea nation for more than two decades, was deposed and executed. Nor was it as momentous as when the country joined the European Union in 2007, along with Bulgaria, its neighbor to the south.

So subtle was the transformation, in fact, that most Bucharestians probably didn’t quite realize what was going on.

Here’s what happened: All around the capital, with no formal organization whatsoever, bar and restaurant owners grabbed their chairs and tables, carried them outside and … put them down gently, creating terraces and sidewalk cafes. No longer would patrons be confined to electric-lighted interiors! Now they could eat stuffed cabbage rolls and polenta in the fresh air, shaded from the sun by umbrellas advertising Ciuc beer!

My guide, Horia Diaconescu. See the Slide Show »

Open-air terraces may not sound like much, but according to my Bucharest-born friend Horia Diaconescu, a keen observer of the city in which he’s spent his 29 years, they represent a sea change. Under Communism, he explained, public life was restricted — people simply did not go out to meet friends (or strangers) in bars and cafes. They socialized in private homes, or not at all. Now, however, “terasas” had become de rigueur, and streets like the cobblestoned Strada Smardan, in the heart of old Bucharest, are filled on summer nights with Romanians enjoying the cool breeze and each other’s company. Viva la revolución!

It was just this kind of innovation I had come to this city of two million to discover. For about a year, I had been hearing of interesting developments — new museums, clever art projects, a film scene garnering international acclaim — and wanted to see how they meshed with Bucharest’s lingering old-world vibe and Communism-deformed mentality. It seemed in keeping with the high-culture principles of the Grand Tour, and affordable to boot, with tons of hotel rooms well below 100 euros.

So, from northern Cyprus, I flew to Istanbul (146 Turkish liras, or about $119 at 1.23 liras to the dollar, on the low-cost airline Pegasus (www.flypgs.com), then caught the 18-hour sleeper train onboard the Turkish State Railways (www.tcdd.gov.tr; two-bed cabin, 127.30 liras) through Bulgaria to Bucharest. (A long trip, but cheaper than a direct flight.) I arrived in the early evening, and the setting sun made this attractive city — once dubbed Little Paris — all the more beautiful.

The columned-and-domed edifices of Bucharest’s pre-World War II glory days glowed in the reddening light, and even the Communist-era concrete monstrosities and newer glass-and-steel towers appeared warm and friendly. Okay, they were ugly, but they seemed to have their place.

I felt optimistic, especially after checking into my bed-and-breakfast, the nearly two-year-old Flower’s (2 Strada Plantelor; 40-21-311-9848; www.flowersbb.ro), which was listed in my copy of “In Your Pocket,” a cheeky, well-written series of Central and Eastern European guidebooks. For 150 lei a night (about $65 at 2.30 lei to the dollar), I had a homey, top-floor room with dormer-style windows that looked out on a quiet square: old people chatting on park benches; an Orthodox church with an aluminum-topped, octagonal steeple; a weeping willow; an Art Nouveau house in need of repair.

The city’s historic center was just 10 minutes away by foot. I began in full sightseeing mode, eager to get up to speed on Romanian history and art, and so I walked through Lipscani, a network of alleys that formed the ancient commercial heart of Bucharest. This used to be where traditional artisans plied their trades, but today they’ve mostly been replaced by modern shops and restaurants, and much of the area is pedestrian-only.

But unlike, say, the Third Street Promenade in Santa Monica, Lipscani has yet to be taken over by international chains, and buildings like the 18th-century Stavropoleos Church, a surprisingly cozy house of worship, offer a hint of the neighborhood’s past.

In the Curtea Sticlarilor — the Glass Blowers’ Courtyard, a half-hidden complex down a Lipscani side street — I found a sign of Bucharest’s future. It was Rozalb de Mura (9-11 Strada Selari; 40-21-311-6215; www.rozalbdemura.ro), a fashion boutique I’d heard about.

This was the avant-garde Bucharest I’d been seeking: blazers covered in carefully stitched “scars,” an elegant dress with multilayered lapels that would’ve looked great on Sean Young in “Blade Runner.” I came close to buying a white-cotton jacket with complicated pockets, but it was 488 lei — a bargain for high fashion, but not within my budget. Even the store itself seemed like a work of art, with one room designed to look like a Communist-era den (cheap dining table, glass display case of knickknacks) and the other all-white and filled with artificial mist. The theme this season: reality and illusion.

From Lipscani, I wandered north, past a Christian Dior boutique and the Art Deco “Telephone Palace,” to the colossal National Museum of Art (49 - 53 Calea Victoriei; 40-21-313-3030; www.mnar.arts.ro; admission 15 lei), housed in the former royal palace. The European collection was impressive (El Greco — not bad!), but I really came to see the extensive holdings of Romanian art and to get an idea of what this country’s art was all about.

In the absence of any explanatory placards, I had to do this by inference. My impression is that by the 1840s, after 600 years of mostly religious art — icons, carvings, tombstones and so on, mostly in the Byzantine tradition — Romania leapt into secular modernity with a vengeance. Wealthy businessmen and political leaders had their portraits painted, and artists turned to the natural world and nationalist themes for inspiration.

My favorites among these were C.D. Rosenthal, a Hungarian Jew who painted the iconic “Revolutionary Romania” (1841), and Nicolae Grigorescu, whose tense “The Spy” depicts the pre-dawn horseback pursuit of an Ottoman agent during Romania’s 1877 war for independence. What emerges from this collection is a portrait of a small nation struggling to define itself in contrast to the powers that surround it: Russia, the Ottoman Empire and Western Europe.

Today, at least for a visitor, Bucharest is perhaps less angst-ridden. My few days there were generally filled with the kind of cool, semi-underground culture I’d been seeking. I spent one long afternoon hanging out at the 115 Digital Art Gallery (115 Strada Mihai Eminescu; 40-21-210-1969, www.115.ro), which claims to be the first gallery in Eastern Europe devoted to digitally created works of art. The current exhibition showcased Aya Kato, a young Japanese woman whose stylized images of women, dragons and imaginary worlds had been printed on huge mesh panels and hung, billboard-style, from Communist-era apartment blocks around the city.

Another afternoon, the recently begun comic-book newspaper Aooleu! held a party at the Capitol Cinema, an abandoned, decaying open-air movie theater. While rabbits hid in the foliage, Bucharest’s skin-baring, sunglasses-wearing cool crowd drank lukewarm Heinekens and giggled at Aooleu!’s hand-drawn accounts of strippers in the Bucharest metro.

“Many people say that Bucharest is the new Berlin,” Milos Jovanovic, a Serbian expatriate who is Aooleu!’s co-editor-in-chief, told me. “It’s a place where you can do some stuff, some projects —concepts that have been done all around Europe, but here never. Here there is no comics scene, so doing comics you are exotic.”

At La Metoc, a tea house. See the Slide Show »

And with Horia — the bearded, Alice Cooper-loving flâneur I met through Couchsurfing.com — as my guide, I discovered some amazing places throughout the city. We drank beer made from tea (10 lei) at La Metoc (21 Strada Popa Rusu, 40-721-669-539), a century-old house with a lush garden, and drank normal beer at La Scena (55 Calea Calarasi, 40-21-320-3567; www.lascena.ro), a lushly restored turn-of-the-century house that doubles as an avant-garde theater.

Sunset at Lacul Vacaresti. See the Slide Show »

One evening, we took a 10-minute taxi ride out to Lacul Vacaresti, an unfinished artificial lake where we watched the sun set behind construction cranes and the hulking mass of the Palace of the Parliament, the Ceausescu-built neo-Classical castle that is, amazingly, Europe’s largest single building.

Then we went for shawarma at the renowned Dristor Kebab (1 Boulevard Camil Ressu; 40-21-346-8100; www.dristorkebab.ro). Not only was it delicious and cheap (13 lei), but, Horia pointed out, Dristor and its ilk were run by Romanians, not by Turks as in the rest of Europe. The kebabs had been fully assimilated.

But while I was falling in love with Bucharest, I noticed something else: Everyone I spoke to was a little depressed about the city. Artists lamented the weak market, and hipsters complained about the label-obsessed mainstream. Horia told me about a recent flash mob spectacle to commemorate the Mineriada — the 1990 crushing of student protests by mine workers — in which participants, following instructions delivered by text messages, reenacted the violence using feather pillows. But no one would describe Bucharest as a dynamic capital.

An exhibition at the National Museum of Contemporary Art. See the Slide Show»

I could see what they meant. Bucharest is still a work-in-progress. The National Museum of Contemporary Art (2-4 Strada Izvor, entrance E4, 40-21-318-9137; www.mnac.ro; admission 5 lei) is a great idea — converting one end of the Palace of the Parliament into a modern gallery — but the exhibitions were presented with little to no context. Meanwhile, the museum cafe didn’t actually serve food, and simply leaving there without a car was a nightmare in the summer heat. Perhaps that was why I was the only visitor on Friday.

Everywhere I went, taxi drivers tried to rip me off, usually by pleading poverty when I handed them a 10-lei note to pay a 6-lei fare. Eating well was a challenge, partly because restaurants were stuck in “rustic” mode, but also because their kitchens started closing around 9:30 p.m. And by midnight, the city itself seemed to shut down.

Give it five years, or maybe 10, people told me, and Bucharest will live up to its potential, and perhaps truly be “the new Berlin,” as the British newspaper The Guardian dubbed it in March.

A movie plays at La Motoare. See the Slide Show »

But I liked Bucharest now. On Sunday evening, I was drinking cheap beers with new friends at La Motoare (40-21-315-8508), the open-air bar atop the National Theater (Piata 21 Decembrie 1989). Behind us, a Balkan movie was projected on a screen, closing out the Bucharest Film Festival, and somewhere across town Manu Chao was giving the final concert of the B’estfest music festival. And if I wanted, I could spend the rest of the night wandering the city, finding forgotten churches and secret passages that everyone else ignored.

In five or 10 years, such discoveries would be commonplace, as unremarkable as a table and chairs set out under the stars — but for now they were new, and they were mine.

source:
http://frugaltraveler.blogs.nytimes.com/2008/07/09/spying-on-bucharests-cool-underground/index.html

I am sterdam

Amsterdam. Un oras cosntruit pe raul Amstel cu 300 de poduri si 300 de kilometrii de canale. Un oras cu piatra cubica portocalie, cu strazi mici si inguste strabatute de biciclete. Un oras cu strazi concentrice, cu case,inguste si inalte, inghesuite de-a lungul canale, cu case pe canale in vaporase trnsformate in locuinte. Oameni de toate felurile tineri, batrani, americani, europeni, olandezi, negrii se plimba pe strazi intr-un continuu furnicar. Acesta este orasul unde se fumeaza marijuana pe strada, in coffeshop-uri, in piete, peste tot. Este un oras liber, libertin...relaxant.
Oamneii sunt relaxati si iti zambesc. Iti zambesc la hotel, la magazin, la restaurant. Se bucura de viata la barul din coltul strazii unde se aduna dupa munca sau pe peluza unui parc unde manaca linisti pranzul in pauza de masa.

Asterdamul este orasul lui Van Gogh si al lui Rembrandt, este orasul lalelelor si al sabotilor de lemn si bicicletelor. Amsterdam are miros de joint si lumini rosii. Luminile rosii ale carierului Red District lumineaza noapte si atrag turistii. In vitrine blonde, brunete, mulatre, asiatice, travestiti iti deschid usa si te invita dupa perdea. Aici este forfota mare a noptii.
Departe de agitatie, Amsterdamul este si romantic cu plimbari pe canale, cu poduri luminate, cu strazi linistite.Fiecare casa este un muzeu in sine ce te asteapta cu draperiile trase si fara perdele. Olandezii nu au perdele al geamuri, iar noaptea te poti uita linistiti in casele lor.

Amsterdamul este un oras in care uiti de toate grijile. Nimeni nu te judaca de cum esti imbracat, ce faci, si unde faci. Este un oaras plin de biciclete. Pe fiecare strada la fiecare pas intalnesti o bicicleta. Pentru locuitorii orasului mersul pe bicicelta este a doua natura. Masini putine si daca intalnesti cate una mai rasarita iti faci cruce. Pe strazi toutul graviteaza in jurul bicicletelor, masinile dau prioritate bicicletelor, iar ca pieton risit sa fi calcat de una daca nu esti atent. In Amsterdam daca nu mergi pe bicicleta ai fost degeaba.

In Amsterdam singurul inamic este vremea. O vreme schimbatoare, cand ploioasa, cand insorita, cand infrigurata, cand pre calduroasa. Dar indiferent de vreme olandezii se streng la barulete cu muzica buna si cu multi preieteni sau necunoscuti si isi beau linisti berea fie olandeza, fie belgiana. Asa scapa de griji, de incrancenare, de nervi si sunt relaxati... olandezii sunt relaxati (relaxare ce ne lipseste noua romanilor).

Amsterdamul este un oras curat, spalat de doua ori pe zi. Un oras in care gasesti toate tampeniile de la magazine de masti, de costume, sex shopuri, coffe shopuri, magazine de haine.

Amsterdamul este orasul in care esti liber sa faci ce vrei...dar fara sa il deranjezi pe ce de langa tine

Mai multe fotografii: http://www.flickr.com/photos/10020128@N08/sets/72157606257058433/

Prieten al unui prieten

In ultima luna mi s-au intaplat niste lucruri ciudate. Am realizat ca niste prieteni ai mei, despre care nu banuiam si nu imi imaginau ca au cum sa se cunoasaca .. de fapt se stiu de mult.

Asa ca am reluat un post publicat de mult pe fostul meu blog de pe yahoo 360.

Cred ca e mai adevarat ca niciodata....

Lumea asta este o imensa retea... de persoane pe care le cunosti ...daca nu direct macar indirect. Poti cunoaste pe omul din autobuz, "pe fata de la metrou", pe omul de la Tv... totul este o imensa retea de cunostinte

Ma uitam astazi prin fotografiile unui prieten, cand am realizat ca el cunoste un prieten al unui prieten al unui ( cred ca ma urmariti...?) var de-ai mei.

Asa ca se poate sa te cunosc si pe tine!!!.... printr-un prieten al unui amic al unui prieten al unei prietene al unui prieten al unui amic al unui prieten de-ai mei.. asa ca nu se stie..

Imi dau seama ca poate eu cunosc oameni importanti si nu stiu... poate sunt cunostinta a lui Robbie Williams sau Basescu.... sau mai rau Bin Laden...

Pe mine ma cunoaste cineva?

Nu am dreptate?

Teorie confirmată

De mult aveam o banuilă că în fiecare produs exista un japonez sau un chinez mic care face treaba pentru tine.
Imi imaginam cum in calculatorul meu (cu piese din China, Japonia si Taiwan) exista niste aomeni mici care imi fac sa imi functioneze PC . Cum alearga ei să imi intre pe net, cum canta fiecare cand ascult o piesa la winamp si cum calculează ei repede ficare mişcare de mouse.

Cum fiecare masină coreeana, chinezească sau japoneza are in ea oamnei care faca să funcţioneze. Cum unul unflă air-bag-ul cum altul schimba pinioanele la viteze si cum altul da din main la ştergatoare.

La cat de multi chinezi sunt nu e de mirare ca au ajuns si la asta. Îmi dau seam cand vor părasii cu totii locurile de muncă sa ne cotropeasca... atunci sa vezi invazia galbenă :)


DEMONSTRATIA TEORIEI:

O alta torie la care înca lucrey să o demonstrez si nu stiu cum... Ce se ascunde in masinile nemţeşti? Bere,carnati, nemţoaice? Dar in cele americane? Dar in cele italieneşti sau cele britanice?

Strip TEASE

La tango conduce barbatul. La vals conduce domnul. La rumba conduce masculul.

Singurul dans la care barbatul nu conduce este STRIP TEASE-ul

Urban race

Ieri am facut un experiment interesant. Am pus la cale o cursa intre o masina, un biciclist si un calator cu transportul in comun. Traseul pe care l-am ales a fost destul de lung, plecare de la podul Colentina si punct de sosire Stadiounul Ghencea. Itinerariul trecea prin multe intersectii aglomerate: Obor, Mosilor, Universitate, Izvor si masura 18 km. Ora de incepere a concursului a fost 14, iar singura regula era sa trecem si sa semnam la zidul Realitatii din Piata Universitatii

Mihai a fost soferul.Un coleg al meu ce avea experianta in condus fiind 3 ani taximetrist. Rodica a mers cu bicicleta pe care vine zilnic la birou. Iar eu, Adi, am fodst expertul in RATB si Metrorex al echipei.

In redactie toata lumea pariase pe Rodica, eu eram locul 2 la bursa pariurilor, iar pe masina pariase doar un coleg, asa sa fie "gica contra". (Sincer cared ca si voi sa pariati )

Cursa a inceput fiecare cum a putut mai bine, Rodica si-a schimbat pinioanele, Mihai si-a turat masina iar eu... am asteptat in statie... si am asteptat... si am asteptat

Eu am luat 66 dupa care metroul de la Obor la Universitate unde spre umirea mea ... am ajuns ultimul. Rodica si Mihai trecusera deja pe acolo si se semnasera cu 15 minute inainte. De la universitate am luat primul troleu spre cartierul Drumul Taberi gandindu-ma ca recuperez cu 41. Sauna in troleu si pe langa asta se misca si incet... foarte incet, asa ca am descis sa cobor si sa iau un autobouz. 137 m-a dus mai repede pana la 41.
In autobuz am primit incurajari de la oameni :))

Rodica s-a descuracat foarte bine, doar cateva probleme in trafic cu cei care nu respecta biciclistii si cu caldura. Erau 32 de grade si un soare de te topeai. Noroc cu crema Rodicai, cu factor de protectie ridicat si cu bidonul de apa.

Mihai era dezavantajat. Intersesctii aglomerate, nervi, claxoane.

Ne apropiem de final, eu in 41 increzator ca voi fi macar al doilea in cursa surcalsand masina. Alerg, alerg sa fiu cat mai repede la punctul de intalnire si cand stupoate....

Masina si Rodica erau deja acolo...Eu ma facut de la podul Colentina pan la Stadiounul Ghencea 90 de minute, Rodica a parcurs traseul in 70 de minute iar castigatorul nostru a fost Mihai cu masina in 50 de minute.Uimitor nu!?

Mihai a fost fericit, Rodica mai bronzata, iar eu nervos si transpirat!
Asta a fost cursa noastra urbana

FINISH

EU beu !!

Am auzit de la o băbuţă pe stradă, care sa văita de caldură urmatoarea zicere:

"Ce să muncim noi românii? Iarna e prea firg, vara e prea cald, toamna se face vinul şi ţuica... iar primavara.. ne arde de alte cele"

Cum se stie ca învatatura stă in cei bătrâni şi înţelepţi cred că "doamna în vârstă" a caracterizat cheful de muncă al românilor.

4x4 Badarani

Nu stiu ce e cu tara asta ... dar orice meltean care are masina 4x4 ( zis in popor si GIP) se crede mare smecher.
Poate ca unii au reusit pe puterile proprii, poate ca altii au fraierit pe altii, poate ca multi au fraierit statul.. dar asta nu ma intereseaza ( sau ma intereseaza dar nu e subiectul post-ului de astazi).

De ce sunt BADARANI?
Pentru ca odata urcati in "GIP"-urile lor nu mai au pic de respect fata de nimeni. nu au respect in trafic fata de ceilalti conducatori auto. Nu au repect fata de pietoni... trec pe rosu si in doare in schimbatorul mic ( ala de cupleaza 4X4)... si culmea, ce am vazut astazi, trec pe trotuar cu masina pentru a castiga cateva locuri in plus la stop.

Oare pana unde merge badarania...acum ca e 4x4?

Ps: Cred ca avem si badarani pe doua picioare!!!

O curiozitate ?!

Nu stiu cati dintre voi circulati cu metroul. Nu stiu cati dintre voi , cei care circulati cu metroul, sunteti atenti la doamnele de la casele de vanzare a carteleleor magnetice.

Ce mi se pare mie straniu este ca de fiecare data cand trec pe la metrou ele vorbesc la TELEFON.

Cu cine vorbesc? Ce vorbesc atat? Oare vorbesc intre ele?

-Auzi fata aici la Romana intrat unul cu creasta rosie!!

- Zau?!

- Hai sa vedem unde iese!

Propun ca doamnele sa fie de acum incolo angajate cu jumatate de norma la SRI si asa putem fii sigur ca nu avem atentate in metrou... "ELE STIU TOT CE MISCA"

Radio 21 fara Buzdugan si Morar

sursa foto: Gardianul

Toate lucrurile in lume se schimba. Cad imperii, mor presedinti, se muta vedete de la un post la altul. Asa este viata( vorba lui Toma: Ca asa e in tenis!).

De acest implacabil destin nu a fost ocolit nici postul de RADIO 21. Purtatorii de steag, stindardul radioului, emblemel postului, Mihai Morar si Daniel Buzdugan au abandonat corabia. Cei doi realizau emisiunea matinal, "Dimineata DeMenta", de 5 ani si erau lideri de piata in mediul urban. Morar si Buzdugan si-au depus demisia impreuna pentru ca, probabil, au primit o oferta mult mai atragatoare. Desi, cei doi neaga ca ar fi vorba de neintelgeri financiare, in lumea asta totul este in regula pana la bani.
"Nu banii sunt motivul plecarii, ci atmosfera din radio, unde s-a intimplat ceva", a declarat Morar.

Zvonul care circula prin media este ca cei doi au fost ofertati de trustul Media Pro. Acum , cum orice vedeta se inclina in fata domnului Sarbu, este posibil ca cei doi sa accepte oferta trustului din Pache Protopopescu.

Am o intrebare... Mihai Morar nu prezenta o emiunie pe una dintre antene? Adica, pe postul mogulului Felix?

Nothing else matters ... in Bulgaria

Inregistrarea este dintr-o carciuma din Bulgaria. E bine ca pe la mese nu se canta Adrian Copilul " stralucitor" sau alte manele de top.

Bulgaria face istorie in reinterpretare. Dupa faimoasa "keen lee" , a venit si randul celor de la Metallica sa fie reinterpretati original de vecinii de peste Dunare ... la acordeon si vioara. Uimitor este faptul ca micul lautar stie versurile melodiei " Nothing else matters" pe dinafara .

Pe aceasta cale propun maestrului Nelu Ploiesteanu sa invete " Highway to hell" (AC/DC), mestrului Gheorghe Zamfir " Stairway to HEAVEN"(Led Zeppelin), iar maestru Laceanau sa incerce ceva din HENDRIX.

in rest .. toate bune