Stare de toamna

liniste. tomana. chitara... toamna in doi


FreeMind - toamna in 2
Asculta mai multe audio Muzica

e ceva ce mi-a venit pur si simplu pe degete... e un exercitiu... o stare

Oameni extraordinari

Foto: Lavinia Vidrean

In acest weekend se pot numara 365 de zile de la un team-building alaturi de fostii mei colegi de la RomanticaTV. Cum Romantica s-a inchis feicare am porit-o pe alte drumuri diferite si separte. Cu unii am mai pastrat legatura cu altii din diferite conjuncturi mai putin.

Astazi pot spune ca imi dau sema ca nimic nu este intimplator.
Acum un an era sa pierd trenul spre Poiana si in timp ce strigam dupa primul taxi din calea mea... care evident era ocupat ... acesta s-a oprit si in el era o Irina, o colega a mea ce intarziase si ea. Care puteu fi sansele.... Daca nu era ea.. nu ajungeam in Poiana.


Au fost 3 zile minunate in care am intalnit oameni exceptionali. Intamplarea ne-a adus fata in fata, intamplarea a desenat momentul perfect si locul perfect. Ne-am zambit, am dansat, ne-am distrat, am jucat biliard, ne-am imbatat, am mancat inghetata, am facut fotografii Brasovului, ne-am distrat in piata sfatului, am mancat clatite, am baut vin fiert, am fugit de caini...de acolo au inceput povesti, vise, destine

De acolo au inceput povesti ce nu se vor uita nicodata.. pentru ca nimic nu e intamplator.

Astazi, in acest weekend am avut parte de cele mai ciudate evenimente... colegi despre care nu mai stiam nimic... din greseala mi-au dat un SMS ce trebuia trimsi catre altcineva, din intamplare m-am intalnit in parcare cu o alta fosta colega, din inamplare am vorbit pe mess cu un coleg despre care nu mai auzisem nimic. Am aflat despre aproape toti colegi ce mai fac pe unde mai sunt si unde mai lucreaza.


Acolo am cunoscut omuletzi extraordinari, omuletzi de poveste...
..deci nimic nu e intamplator!

this song is in my heart

72beats*60mins*24hrs*365.25days=37,869,120 heart beats... dar anii nu se masoara in cate batai de inima si rasuflari ci in momentele cand ti se taie rasuflare.



Multumesc ca ai aparut sa imi iei rasuflarea de nenumarate ori!

A pop gift !

A kind of gift ...for Alex.. A pop gift!

Concert Directia 5

Ma declar fan Directia 5.




Am multe piese care imi plac.
Am fost la concertul Panoramic.
Mai avem multe de invatat pana sa facem un concert ca afara, dar a fost un plus au avut public pe scena.

Photo of the day 21102009

Color : sunny
Music: Video kill the Radio Star/ ELO -mr.Blue sky
Taste: Orange

Little wierd with the big hair... need a hair cut!

Been there...Robbie

Am fost sa il vad pe Robbie Williams in concrt! Nu, nu am ajuns inca la Londra ci doar la cinema! A fost transmis de la BBC lansarea albumului sau "Reality kill the video Star"

Moment publcitar
"Gratiei transimisiei HD am putut vedea live cariile lui Robbie si sfarcurile iubitei lui... doar tehnologia Hd poate sa iti ofere asemena momente."

A fost superb.. emotionat, chiar daca a foat in cinematograf si publicul statea fara vlaga pe scaun. Nu stiau cum sa reactioneze, film sau concert :)

Pentrumeine cel mai emotionat a fost momentul Angels!

...A photo 4 day

Ma gandeam sa fac un experiment.. deocamdata... lucrez la partea tehnica! As vrea ca in fiecare zi sa pun pe blog cate o fotografie cu mine....

Si sa scriu cateva randuri.... My mood "that" day...
Mi-ar placea sa rememorezi anumite stari....:)

My mood..today!

Sting - Fields of gold


Enjoy.. and dream.. and smile !

Nimic nu este intamplator...

... daca cine se indoia vreodata de chestia asta ii spun sa se mai uite inca o data in jur.
Cred ca nimic din ceea ce ni se intampla nu este fara un scop. Nico intalnire nu este fara ca cineva sa aiba nevoie de cineva, fara ca ceva sa se intample acolo la orice nivel, fara ca lucrurile sa se schimbe din acele moment.
Viata pe care o traim e plina de semne. E plina de cifre, litere, oameni si fiecare are cate o insemnatate.
Cred ca toate lucurile ce ni se intampla asa trebuiau sa se intample. Cred ca noi prin dorintele noastre, prin asteptarile noastre am creeat sa se intample ce se intamplat.
(oare are sens ce scriu ?... oare nu sunt greu de urmarit ?)

Am multe exemple in viata mea din care am invatat si inteles ca nimic nu este intamplator. Nici chiar TU!

Dar o sa va povestesc cea mai recenta intamplare imi deomnstreaza inca o data ca am dreptate.
Ieri mi-am pierdut vremea privind Show-ul Politic de raspurnare a guvernului chiar de la ela de acasa .. din Parlament. Ca orice jurnalist am ajuns acolo cu geanta, catel, purcel, trei telefoane, agenda, portofel. In nebunia iscata de tot ce sa intamplat pe acolo mia cazut o carte de vizita din portofel ( nu a mea ci a unei persoane cu care mai colaborez).
Dupa ce totul s-a terminat ma intorc la locul meu incercand sa imi strang catrafusele... si gasesc intamplator cartea de vizita pe jos... si zambesc cand vad firma ( fara nici un sens deocamdata)
Spre seara... o prietena ma anunta ca a vorbit cu cineva si sa trimit un Cv catre un domn manager al unei agentii.
Acum sa va spun sincer... am ramas socat.. din cate carti de vizita aveam in protofele tocmai cea a acelei agentii sa fi picat pe jos si eu sa o gasesc... ei bine DA. Asa va spun ca agentia si cartea de vizita au acelasi nume...
Concluzia o trageti voi singuri!

Cineva are un plan cu noi...! Sa nu uiti asta... nimic nu e intamplator!

Marti 13

Azi sunt vesel. Am un motiv pe care il tin adanc in suflet.

Azi am fost in parlament am fost acolo cand a picat guvernul "Boc the second". A fost e experienta inedita ma simtea ca in Caragiale.
Oamenii se certau de la tribuna. Vorbeau cu inversunare depre cifre, impliniri, realizari, promisiuni. Altii vorbeau cu inversunare depre dezamagiri, minciuni, demagaogii. Un spectacol demn de orice teatru de comedie.

M-a distrat Pambuccian... un domn votat de minoritati, imbract in hanorac, ce a a urcat la tribuna sa vorbeasca... Sincer ma crezut ca este un instalator ce a vrut sa anunte ca merge apa la toaleta de serviciu.

Momentul in care se discuta "tehnic" despre vot era din nou parca o comedia burleasca. 2 sau 4 chestori... asta este intrebarea? e conform regulamentului .. oare ce zice la catastif? si daca la catastif, zice un domn mai dolofan, ... scrie ca ca nu e vorba de chestori ci de secretari... vezi aici sta ...problema.

Apoi caderea guvernului... zvonuri numaratoare.. declaratii belicoase... atmosfera de razboi.

Si totul printre cabluri , reporteri, televiziuni, radiouri, wireless-uri... cand cade guvernul... sa cada spectaculos din mai multe unghiuri.

Nimic nu se compara cu o zi de 13 in parlament... Ploua boc cu boc... ploua cu guverne!

Un show politic vazut prin ochi monden.... cu scuze daca nu sunt la insemnatatea momentului istoric :)

Would you...

...dance with me in the pouring rain...?
http://www.youtube.com/watch?v=qneh8eJTcas

Stare de fapt

Ma doare capul ingrozitor... de 4 zile...

Povestea ta

Era o zi de toamna. Vantul batea cu putere cat sa mangaie toate frunzele copacilor din parc. De bucurie unele dintre ele se prindeu in jocul lui si dansau pe cer.

Liviu se opri, se uita in jur. Pe jos castanele portocali dezbracate de costumele lor cu tinte se intindeau ca un covor.

Toate bancile erau ocupate, fie de mamici ce isi lasau copii sa alerge, fei de indragostit ce probabil chiuleau din orele de pe ceas.

Singura banca pe care ar fi putu sa stea era langa un batran. Imbract bine, costum, plarie si in gura o pipa. Mai arunca o privire pe alei si se hotara sa se aseze langa acest domn.

„ Se poate!?” spuse Liviu usor, cu gura aproape inchisa. „Desigur tinere” spuse o voce blanda „asta daca nu te deranjeaza fumul si fumurile unui om batran”

„Tinere” ce cuvant, isi zise Liviu in cap... „da, am doar 27 de ani”. Pentru unii sunt tanar, pentru altii domn, doar pentru mine copil.

Trecu 10 minute si Liviu privea in gol natura. Venise pentru a admira hainele de toamna ale copacilor. Era ziua lui libera.

„Auzi tinere” spuse din nou vocea ” tie iti plac povestile ?!”. „Desigur” raspunse Liviu mecanic.

„Hai,Hai, nu raspunde ca la scoala”

„Recunosc, nu am mai auzit una de ceva vreme” zise el zambind catre fumul alb ce iesea din pipa batranului.

„ Iti spun ceva tinere” isi lua pipa in mana „ povestile nu se asculta. Se traiesc. Uite, eu scriu povesti despre oameni, dar nu imi place niciodata sa le termin.”

„ De ce?” intreba Liviu mirat.

„Buna intrebare” zambi batranul, ” nu imi place sa le termin pentru ca atunci cand pui punct personajul tau moare. Indiferent daca e fericit, trist, parasit sau iubit. Vezi, de aceea eu scriu povesti fara sfarsit ”

Liviu mirat se aropie mai mult de el. „Ati publicat ceva pana acum?”

„Vezi tu, esti prea ... tanar sa intelegi. Nu imi place sa le public. Eu scriu pe pagini albe, nelipite care pot fi purtate de vant si vantul poarta povestea mai departe. Eu scriu despre oameni iar povestile lor nu au niciodata punct. Vezi tu, ingrata meserie mai are si punctul. De aceea iubiti isi scriu fara punct, batranii uita sa-l puna, iar noi celilati care inca maistim sa visam scrie cu trei puncte...”

„Domnule, dar dumneavoastra sunteti scriitor? Va ocupati cu asta?”

Batranul zambi, privi bland catre Liviu si mai trase un fum din pipa lui. Rotocole albe i se joca pe fata si prin barba.

„Nu, nu sunt chiar un scriitor, cum ai crede tu. Poate ca nu sunt scriitor ca nu pot pune punct. Eu mai degraba culeg o poveste si o duc mai departe. Apuc din aer o poveste si o scriu, dar final intodeaun las o pagina goala. Goala, alba, nescrisa...”

„De ce?” intreba Liviu putin intrigat.

„ De ce?- Buna intrebare! De ce, pentru ca vreau sa dau celor care citesc posibilitatea de a-si trai singuri propria poveste. Cand ai o pagina goala in fata iti spune mai multe decat ar fi putut sa iti spuna povestitorul. E povestea ta... si o continui sa traiesti asa cum vrei tu”

Batranul pronunta apasat feicare silaba si fiecare cuvant. Statea picior peste picior cu costumul lui gri si pantofii lacuiti. Sorbea fiecare fum din pipa si scotea nori albi de puf. Fata ii era brazdata de povesti, de amintiri de oameni. Liviu il privea atent, studia fiecare mic detaliu.

„ Uite, tinere...” zise batranul dupa o scurta pauza, „maine am sa iti aduc povestea ta. Sa treci negresit pe aici, ma gasesti pe aceeasi banca”

Peste pomi trecura 24 de ore. Soarele se juca de data asta printre frunzele caramzii. Pe aceasi banca statea cu capul in norii de fum batranul.

Liviu se trezise mai devreme tocami pentru a ajunge in parca inainte de serviciu.

„ Am ajuns”, spuse Liviu zambind si usor stresat.

Batranul zambii, ”Esti curios de povestea ta...? Asa si trebuie sa fi. Iat-o„ si ii intinse lui un teanc de coli...

Era o zi de toamna. Vantul batea cu putere cat sa mangaie toate frunzele copacilor din parc. De bucurie unele dintre ele se prindeu in jocul lui si dansau pe cer.

Liviu se opri, se uita in jur. Pe jos castanele portocali dezbracate de costumele lor cu tinte se intindeau ca un covor.

Toate bancile erau ocupate, fie de mamici ce isi lasau copii sa alerge, fei de indragostit ce probabil chiuleau din orele de pe ceas.

Singura banca pe care ar fi putu sa stea era langa un batran. Imbract bine, costum, plarie si in gura o pipa. Mai arunca o privire pe alei si se hotara sa se aseze langa acest domn.

„ Se poate!?” spuse Liviu usor, cu gura aproape inchisa. „Desigur tinere” spuse o voce blanda „asta daca nu te deranjeaza fumul si fumurile unui om batran”

„Tinere” ce cuvant, isi zise Liviu in cap... „da, am doar 27 de ani”. Pentru unii sunt tanar, pentru altii domn, doar pentru mine copil.

Trecu 10 minute si Liviu privea in gol natura. Venise pentru a admira hainele de toamna ale copacilor. Era ziua lui libera.

„Auzi tinere” spuse din nou vocea ” tie iti plac povestile ?!”. „Desigur” raspunse Liviu mecanic.

„Hai,Hai, nu raspunde ca la scoala”

„Recunosc, nu am mai auzit una de ceva vreme” zise el zambind catre fumul alb ce iesea din pipa batranului.

„ Iti spun ceva tinere” isi lua pipa in mana „ povestile nu se asculta. Se traiesc. Uite, eu scriu povesti despre oameni, dar nu imi place niciodata sa le termin.”

„ De ce?” intreba Liviu mirat.

„Buna intrebare” zambi batranul, ” nu imi place sa le termin pentru ca atunci cand pui punct personajul tau moare. Indiferent daca e fericit, trist, parasit sau iubit. Vezi, de aceea eu scriu povesti fara sfarsit ”

Liviu mirat se aropie mai mult de el. „Ati publicat ceva pana acum?”

„Vezi tu, esti prea ... tanar sa intelegi. Nu imi place sa le public. Eu scriu pe pagini albe, nelipite care pot fi purtate de vant si vantul poarta povestea mai departe. Eu scriu despre oameni iar povestile lor nu au niciodata punct. Vezi tu, ingrata meserie mai are si punctul. De aceea iubiti isi scriu fara punct, batranii uita sa-l puna, iar noi celilati care inca maistim sa visam scrie cu trei puncte...”

„Domnule, dar dumneavoastra sunteti scriitor? Va ocupati cu asta?”

Batranul zambi, privi bland catre Liviu si mai trase un fum din pipa lui. Rotocole albe i se joca pe fata si prin barba.

„Nu, nu sunt chiar un scriitor, cum ai crede tu. Poate ca nu sunt scriitor ca nu pot pune punct. Eu mai degraba culeg o poveste si o duc mai departe. Apuc din aer o poveste si o scriu, dar final intodeaun las o pagina goala. Goala, alba, nescrisa...”

„De ce?” intreba Liviu putin intrigat.

„ De ce?- Buna intrebare! De ce, pentru ca vreau sa dau celor care citesc posibilitatea de a-si trai singuri propria poveste. Cand ai o pagina goala in fata iti spune mai multe decat ar fi putut sa iti spuna povestitorul. E povestea ta... si o continui sa traiesti asa cum vrei tu”

Batranul pronunta apasat feicare silaba si fiecare cuvant. Statea picior peste picior cu costumul lui gri si pantofii lacuiti. Sorbea fiecare fum din pipa si scotea nori albi de puf. Fata ii era brazdata de povesti, de amintiri de oameni. Liviu il privea atent, studia fiecare mic detaliu.

„ Uite, tinere...” zise batranul dupa o scurta pauza, „maine am sa iti aduc povestea ta. Sa treci negresit pe aici, ma gasesti pe aceeasi banca”

Peste pomi trecura 24 de ore. Soarele se juca de data asta printre frunzele caramzii. Pe aceasi banca statea cu capul in norii de fum batranul.

Liviu se trezise mai devreme tocami pentru a ajunge in parca inainte de serviciu.

„ Am ajuns”, spuse Liviu zambind si usor stresat.

Batranul zambii, ”Esti curios de povestea ta...? Asa si trebuie sa fi. Iat-o„ si ii intinse lui un teanc de coli...

Batranul ii zise zambind ”.... umple tu restul de pagini cu visele tale si ai grija sa iti traiesti propria poveste...

Azi.

04; verde; omuletz; vin fiert; flori de cires; vise; cuba; tricoul rosu ; raffaello ;portocaliu; aparat foto;dans; chitara; 7; poezie; zambet; ochi verzi; samba; pistrui; ceai cu socrtisoara; inghetata; barcuta de hartie; wonderful tonight; love; fluturi ....
tu si eu

Little dream of...

Azi e o zi ploioasa. O zi in care picuri te lovesc lin pe fata. Totul e gri, e negru si alb. Un fotograf ar spune ca e perfect pt o fotografie alb-negru. La prima vedere totul e trist... la prima vedere doar.
Atunci cand inchizi ochii si ai undeva cu rezerva de culoare.. poti face ca totul sa para frumos.. chiar si cea mai ploiasa si gri zi...

Asa ca inchide ochii... apasa Play... si viseaza a little dream of ME...

LU

Poze de la volei :))